Manifest la redeschiderea FotoCabinet in Centrul Istoric

După 20 de ani de libetate, Bucureştiul nu a reuşit să reconstituie un reper de bază: Centrul Istoric. Criza de centru pentru Capitală are ceva emblematic pentru o ţară fără direcţie. În afara unor difuze aşteptări pentru o viaţă mai prosperă, România nu are priorităţi, nu are stil şi nu are identitate. Este tot mai clar că aceste ingrediente elementare pentru o comunitate funcţională nu depind de suspuşi, ci de noi toţi. Nu ne rămâne decât să vedem ce resurse avem (fiecare şi împreună) pentru a stăvili această cădere în gol. Dar trebuie început de undeva. Eu zic să plecăm de la Centru. Recuperând funcţia simbolică a Centrului Istoric, cred că am putea beneficia de o bună sursă de inspiraţie pentru paşii următori. Nu este vorba despre bani. Ci despre conştientizarea rolului acestui loc de către fiecare în parte. Şi, iar, de către noi toţi împreună. In expoziţia de la FotoCabinet (fotografii cu aer melancolic, sepia sau colorate manual) veţi recunoaşte o seamă de personalităţi care au admis că depinde mult de implicarea fiecăruia. Înveşmântaţi după codurile eleganţei de odinioară, ei vin în faţa aparatului de fotografiat şi a dumneavoastră (cei ce vor binevoi să se implice ca privitori), cărând în spate fundalul dezolant al Centrului Istoric de azi. Chiar dacă arată ca o povară, prin simpla înfruntare a lui, aceşti oameni exorcizează cumva deznădejdea, afirmând răspicat: „Suntem vii, aici şi acum. Vrem să trăim normal, ba chiar frumos. Rugăm deci, schimbaţi aceste decoruri jenante, inadecvate!” Oare noi, cei de-o parte sau de alta a fotografiilor, vom reuşi prin această formă de exorcism consonant să doborâm ceva din pereţii de ignoranţă care ne împresoară...?