Adrian-Silvan IONESCU - Observatorul Cultural

La Foto Cabinet (Str. George Enescu Nr. 3, colt cu Calea Victoriei) – un elegant studio de portret traditional – s-a deschis o expozitie de carti postale cu tematica pascala ce va putea fi vizitata in Saptamina Mare si de sarbatori, iar amatorii ar putea achizitiona exemplare deosebite, menite sa farmece pe aceia carora le vor fi expediate. Initiativa apartine lui Eugen Ciocan, inspiratul artist care, plin de curtoazie, ca un adevarat „maitre photographe de la Belle Epoque“ – cum, de altfel, se si recomanda pe cartea de vizita a studioului – isi asaza modelele in poza, adauga accesoriile necesare fiecarei fizionomii, expune cu atentie cliseul, il developeaza, il retuseaza (daca e cazul), apoi coloreaza de mina fotografia si o ofera gata inramata beneficiarului surprins de manierele vetuste, dar atit de cuceritoare pe care le intilneste in aceasta oaza a trecutului rasarita in contemporaneitate. Pentru a-si completa spatiul salonului de primire – unde are deja o simeza cu portretele personalitatilor cultural-artistice care i-au pozat pina acum – cu imagini de sezon, Eugen Ciocan l-a invitat pe renumitul colectionar Victor Stefanescu, vicepresedintele Comisiei Nationale de Cartofilie, sa prezinte o selectie de carti postale destinate felicitarilor de Paste. Datind din intervalul 1900-1940, acestea, in majoritate fotografii colorate de mina, dar si compozitii grafice, asimileaza, intr-un sincretism sui generis, elemente din simbolistica pascala (mielul, oul) cu niste chipuri pline de candoare de copii sau tinere cu aer feciorelnic, menite sa evoce bucuria sarbatorilor fara invocarea misterului crestin.

Factorul ludic este dominant: trei fetite bucalate si surizatoare mimeaza ingerasii prin aripioarele pe care le au prinse in spate, la camasutele albe; ele alinta doi mielusei impodobiti cu coronite de flori la git, jucindu-se cu niste oua rosii; o alta fetita, cu o mare boneta pe cap (gen Scufita Rosie) isi plimba mielutul pe linga niste uluci; dintr-un mare ou de carton ies doi copilasi care se saruta, tandru, supravegheati de un cocos tantos; un baietel si o fetita in costume tiroleze pazesc un mare cos plin cu oua – insasi imaginea este incadrata in forma unui ou; doua adolescente in rochite-sac si cu funde enorme in parul cirliontat incadreaza un mare ou pe care este urcata o closca impreuna cu puisorii ei, in vreme ce alte oua incondeiate sint raspindite pe jos. Combinatiile de grafica si fotografie pot transmite si alte mesaje: o domnisoara cu privire languroasa si zimbet promitator pluteste pe o coaja de ou rosu, ca o acrobata de circ; o alta, cu un buchet de verdeata si flori, se profileaza pe un ou de Paste de care se sprijina un iepuras.

Imaginile prezentate pina acum erau anterioare primului razboi mondial. Acelea din anii ’30 isi modifica usor mesajul, centrind compozitia pe personaje feminine decoltate si pline de voluptate, cu coafuri la moda si zimbet de ecran – adevarate star-uri de cinema – ce string la piept, cam prea afectuos si usor ambiguu, oua supradimensionate ce, desigur, ascund in ele cite un pretios cadou. Acestea din urma sint mai mult portrete compozitionale cu tema galanta decit felicitari de Paste cu mesaj univoc.
Textele insotitoare, asternute intr-o caligrafie ingrijita, uneori impecabila, ca a unui maestru al acestei arte uitate, alteori mizgalite de miini nedeprinse cu scrisul, sint si ele amuzante si recompensante pentru cine are rabdare sa le citeasca: „Petrecere frumoasa de sfintele sarbatori iti ureaza ale tale cumnate, Filofteia, Olimpia si Genica Carauleanu“, „Bitica draga, primeste sarutari de la verisoarele tale care te doreste/ Sofia, Eugenia si Steluta“, „Hristos a inviat!/ Sultana si Florika“, „Christos a inviat si la multi ani/ Petrus (cobzarul)“, „La Multi Ani, Petrecere Frumoasa, sarut cu drag pe Fraguta si pe Fulvica cred ca nu mau uitat. multa sanatate va doresc la toti./ Ecaterina“.

Departe de a fi o pledoarie pentru dreapta credinta, aceste carti postale conjuncturale editate in prima jumatate a veacului XX au un farmec naiv in felul de a anunta sarbatorile pascale folosind un repertoriu specific societatii urbane. In nici una dintre ele nu apar figuri din mediul rural, nici macar din cele imbibate de idilismul postgrigorescian speculat atit de maiestru de Alexandru Bellu in fotografiile sale, devenite si ele, la un moment dat, carti postale. Imagini duioase cu doamne de inceput de secol si cu progeniturile acestora, cu chipuri senine si galese, ne privesc de peste timp, din cartoanele putin ingalbenite, si ne spun „Christos a inviat!“.
Prin aceasta expozitie – prima dintr-o serie pe care si-o propune cit mai variata si mai atractiva –, Eugen Ciocan incearca o recuperare a traditiilor iconografice.