Cariera meseriaşă de a trăi (eseu de Eugen Ciocan pentru revista "Dilema")

Una dintre nedumeririle zilei de azi este asemănarea prea mare dintre comunism şi capitalism. Similitudinea dintre burger-ul de pe banda lustruită ale fast-food-urilor şi chifteaua preconizată nu de mult în cantinele de la colţul blocului, te face să te gândeşti că, la drept vorbind, deosebirea este o chestiune de ambalaj. Cei care au trăit sub ambele vremi constată uneori că marele scandal dintre cele două lumi, strigăturile convulsive de-o parte şi de alta a Cortinei de Fier, par disproporţionate. Pentru că nici ei nu erau chiar atât de capitalişti - din moment ce admiteau redistribuirea socială - şi nici noi chiar atât de comunişti de vreme ce 'unii erau mai egali decât alţii'. Poate că, totuşi, ambalajul rămâne cel mai important diferenţiator. ( Citiţi tot materialul )

Se redeschide FotoCabinet. Pe Lipscani.

(Comunicat de presă în legătură cu redeschiderea FotoCabinet-ului în Centrul Istoric) ( Citiţi tot materialul )

Interviu revista "Cariere"

Fotocabinet – fotografii dupa chipul si asemanarea ta ( Citiţi tot materialul )

ARTA - între imitare şi ironie (eseu de Eugen Ciocan pentru revista "Dilema")

Într-o lume năucit-fermecată de asediul vizualului, ce aproape a pierdut graţia bucuriei în proximitatea imaginii, ce a redus comunicarea vizuală la un mărunt comerţ cu senzaţii, ce nu mai poate recunoaşte în hăţişul inflaţionist al efectelor speciale semnul, merită să evaluăm ce a mai rămas din faima metafizică a experienţei estetice. ( Citiţi tot materialul )

Familia ca mediu formativ post-moralist (articol de Eugen Ciocan în revista "Dilema")

Sociologul american Rueben Hill scria cu un sfert de secol în urmă: ( Citiţi tot materialul )

Ochiul tras de curent (serie de articole de Eugen Ciocan în revista "Adevărul Literar") - Ipoteză de lucru 1

Ce este un ochi tras de curent? De regulă, un ochi înroşit. Netratat, poate deveni un ochi umflat. Tumefiat, învineţit, vai de mama lui. ( Citiţi tot materialul )

Ochiul tras de curent (serie de articole de Eugen Ciocan în revista "Adevărul Literar") - Ipoteză de lucru 2

Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, să reamintim că această rubrică este dedicată unei probleme de vedere. La propriu. Adică la ce ne uităm, cum ne uităm şi, mai ales, cu ce ne alegem în urma acestui act, prea puţin conştient. Cum să privim cu folos? În ce măsură ne putem proteja ochiul şi procesele mentale de vacarmul vizual care ne înconjoară? ( Citiţi tot materialul )

Ochiul tras de curent (serie de articole de Eugen Ciocan în revista "Adevărul Literar") - Insaţiabilitate

Patologia privitorului contemporan urmează fatalitatea unei reacţii în lanţ: se doreşte a se vedea tot mai mult şi mai divers şi se răspunde cu stimulenţi care dau şi mai multă insaţietate. Stimulatorii de gust vizual şi agenţii de îngroşare se comportă ca în industria de junk-food: bogaţia tot mai mare de arome inventate (ritmuri aiuritoare de montaj, suprasaturaţii de culoare, efecte speciale, cutting-uri subliminale etc.), consolidează obezitatea retinelor noastre. Gâfâim sub avalanşa de imagini decontextualizate, cu inima prost oxigenată de prea multe senzaţii tari şi prea puţine emoţii profunde. ( Citiţi tot materialul )

Ochiul tras de curent (serie de articole de Eugen Ciocan în revista "Adevărul Literar") - La Dolce Vita: sub 1%

Pe canalul TVR Cultural are loc un regal: retrospectiva Fellini. Potrivit unor estimări audienţa filmului “La Dolce Vita”, difuzat recent, nu a depăşit 1%. Cum s-ar putea explica dezinteresul faţă de capodopera felliniană? ( Citiţi tot materialul )

Ochiul tras de curent (serie de articole de Eugen Ciocan în revista "Adevărul Literar") - HABLE CON manELLA

Deşi începe genericul de sfârşit, nimeni din sală nu mişcă. Grafica se unduie ingenios, prelinsă parcă din scena de balet finală. Dar nimeni nu are încă chef să revină în registrul profan. Stau cu ochii lipiţi de pânză încercând să realizez un sens pentru a mă ridica. Filmul se sfârşeşte. Spectatorii încep să se ridice cu mişcări la relanti. Se iese în tăcere, ca la o procesiune. A fost ultimul film al lui Almodovar, Hable con ella. ( Citiţi tot materialul )

Ochiul tras de curent (serie de articole de Eugen Ciocan în revista "Adevărul Literar") - Noaptea Devoraţilor

“Noaptea Devoratorilor de publicitate” a împlinit 9 anişori. Într-un timp relativ scurt, spectacolul spoturilor publicitare s-a consacrat ca eveniment anual curent. Sala Palatului este luată cu asalt în fiece an de grupuri hotărâte să devoreze într-o porţie zdravănă producţie video publicitară. ( Citiţi tot materialul )

Ochiul tras de curent (serie de articole de Eugen Ciocan în revista "Adevărul Literar") - Maniere de sezon

E vară. ( Citiţi tot materialul )

Ochiul tras de curent (serie de articole de Eugen Ciocan în revista "Adevărul Literar") - Şi totuşi se mişcă … prea mult

După cum se ştie, lectura unei imagini se obţine prin parcurgerea ei într-o anumită ordine, şi anume a ponderile vizuale ale elementelor ce o compun, în funcţie de capacitatea lor de a atrage privirea. Altfel spus - liniile, tonurile, culorile, mişcarea - deţin un fel de magnetism specific faţă de ochi. Între acestea elementul dinamic deţine cel mai frapant vino-ncoa. Cu alte cuvinte într-un cadru filmat cu aparatul fix, primul lucru pe care-l remarcăm pe suprafaţa ecranului ar fi ceea ce se mişcă în decor. Dacă ne-am imagina, să zicem, un cadru fix foarte larg, cum ar fi un plan general cu un peisaj în care se deplasează undeva un personaj, ochiul ar sesiza din prima fracţiune existenţa protagonistului. Dacă realizatorul este interesat de peisaj mai mult decât ca o simplă localizare generică, el are grijă în astfel de situaţii fie să micşoreze mult mărimea actorului în cadru (implicit să diminueze mişcarea), fie să lungească durata planului astfel încât să dea timp privitorului să parcurgă şi suprafaţa imobilă a imaginii. ( Citiţi tot materialul )

Ochiul tras de curent (serie de articole de Eugen Ciocan în revista "Adevărul Literar") - Încă un domeniu în criză

Ceea ce am mai numit la această rubrică, şi anume criza staticului din vizualul contemporan, zdruncină până şi domeniile care sunt legate prin natura lor de nemişcare. Între acestea, fotografia cunoaşte un serios impas. Spre a proba, să ne aplecăm asupra unui număr recent din revista Photo care publică pe larg o antologie de fotografii selecţionate din ceea ce publicaţia numeşte “cel mai mare concurs de fotografie din lume organizat de o revistă de specialitate”. Este vorba de nu mai puţin de 50 şi ceva de mii de imagini realizate de peste 2000 de pasionaţi din vreo 70 de ţări (dintre care 50 de români!). Amploarea evenimentului ne îndreptăţeşte să privim selecţia drept o secţiune semnificativă în producţia de fotografie necomanditată de azi. Adică încercăm să vedem ce anume mai atrage acum atenţia celui care umblă îndeobşte prin lume cu o cameră fotografică atârnată de gât şi priveşte în jur mult mai atent decât o facem noi. Cam cum mai arată lumea dacă ar fi să o înţelegem doar prin ochii acestor artişti fotografi? ( Citiţi tot materialul )

Ochiul tras de curent (serie de articole de Eugen Ciocan în revista "Adevărul Literar") - “Revine” clasicul

Surmenajul nervilor noştri optici este alimentat nu numai de cantitatea de imagini deversate, ci şi de conţinutul lor. Pentru că da, în ciuda unui raport dezechilibrat formă - conţinut, există încă şi conţinuturi, unele bizuindu-se chiar pe o simplitate formală remarcabilă. ( Citiţi tot materialul )

Ochiul tras de curent (serie de articole de Eugen Ciocan în revista "Adevărul Literar") - O piedică în calea uitării

O bună parte din universul reprezentărilor vizuale au la bază nevoia omului de a imortaliza. Scurgerii incontinue şi nemiloase i se opune mărturia momentului. Conform unei legende greceşti, prima reprezentare din lume ar fi desenul pe o stâncă realizat de un îndrăgostit după conturul umbrei iubitei sale. Adică o încercare de a înveşnici o formă perisabilă şi o chestiune de a conserva o urmă dincolo de prezenţa fizică a subiectului. Inefabilul acestei scenete originare murmură ceva despre relaţia diafană dintre corporalitate şi transcripţia ei plastică, cât şi despre subtextul emoţional al acestei puneri în operă. ( Citiţi tot materialul )

Ochiul tras de curent (serie de articole de Eugen Ciocan în revista "Adevărul Literar") - Parc şi excavator

Supra-producţia de material vizual conduce inevitabil, prin aglomerare şi lăcomie novatoare, la colaj. Alăturarea celor mai neaşteptate imagini este un spectacol curent care nu mai intrigă pe nimeni. De la zapping-ul TV (care poate juxtapune în câteva secunde Simfonia a IX-a, pokemoni animaţi, o telenovelă sau o calamitate în direct) până la contrastele stradale (de tipul unui cerşetor care se sprijină cu traista de o reclamă cu maşini de lux) - înghiţim cu blazare caleidoscopul vast al colajului globalizat. ( Citiţi tot materialul )

Ochiul tras de curent (serie de articole de Eugen Ciocan în revista "Adevărul Literar") O ciocolată plină de libidou

Principala ispită din Postul Crăciunului a fost ciocolata. Acea ciocolată care-şi clădea seducţia pe baza unei campanii cu buze încleiate de „dragoste”. Acele buze "mânjite" nu ar fi putut scăpa nimănui, atât datorită răspândirii pisăloage cât şi dimensiunilor monumentale. Clădiri impozante din Bucureşti au fost acoperite de grandioasele vele ale ciocolatei iubăreţe. Practic, nu aveai cum să te sustragi. Aproape ca într-un coşmar, ori încotro suceai capul dădeai peste languroasele buze maronii. ( Citiţi tot materialul )

Ce e pe bani, e ieftin (articol de Eugen Ciocan în revista "Dilema")

Subiectul branding-ului de naţiune se răspândeşte cu o viteză uimitoare. Conştient sau nu, nevoia unei identităţi şi a unei apartenenţe începe să devină pentru român presantă. ( Citiţi tot materialul )

Succesul ca ratare şi invers (articol de Eugen Ciocan în revista "Dilema")

Lumea actuală pare clădită în cultul şi pe obsesia succesului. Punctele ei de reper, modele invidiate şi imitate, sunt VIP-urile, persoane care au reuşit, au dat lovitura şi ţin prim-planul vieţii publice şi publicitare. Şi nu isprava-n sine sau victoria par a fi adevăratele însemne ale succesului, cât popularitatea, faima, notorietatea, mulţimea fanilor şi a admiratorilor. Succesul lipsit de publicitate, de vâlvă şi ecou, de spectaculozitate epatantă, este sinonim cu eşecul. Succesul trebuie să fie zdrobitor, după modelul hibrid al visului american care, iată, se aclimatizează atât uşor pe meleagurile mioritice. ( Citiţi tot materialul )